miercuri, 25 august 2010

ŞAH LUI DUMNEZEU

Fragment din "Şah lui Dumnezeu", Edit. Junimea, Iaşi, 2010 [Celestine] 

 
Mulţumesc pe această cale Ralucăi Petruc, care mi-a confirmat încă odată trăirea cunoaşterii prin anamneză. Ţin să menţionez că dialogul de mai jos, (pe cele două voci), va fi scris între ghilimele, întrucât este sursa autentică a informaţiilor care au ajuns la mine.  
Shukriya


ANAMNEZA
"Este un loc comun atât pentru practica "terapiei" religioase creştine, cât şi pentru practica medicinei propriu-zise. Există opinii care susţin că rolul anamnezei nu este numai acela de a retrezi la viaţă amintiri adormite sub păvaza anilor, ci şi de a resuscita energii şi forţe mântuitoare."
În cazul de faţă putem da o altă conotaţie anamnezei făcând o incizie direct de la rădăcina cuvântului, este practic o procedură "dicteu" prin regresie.
Pentru cei care sunt însă familiarizaţi cu termenul medical la propriu, rog a se ieşi din acel context şi a trece pragul unui alt tărâm şi anume - amintirea ancestrală.


REGRESIA 
"Este o intoarcere în timp, în vieţile noastre trecute, resimţind trăirile şi sentimentele de atunci. Orice problemă, orice durere şi suferinţă provin de undeva, din trecutul acestei vieţi sau dintr-o viaţă anterioară, numite şi plăţi karmice. Cauza acestor probleme este de obicei neiertarea celorlalţi sau chiar a noastră. Karma se poate ameliora prin iertare şi iubire. Revenind în acele vieţi ne putem vindeca, ierta şi iubi. Totul depinde de noi şi de voinţa noastră divină.
Aşa-numita lege karmică ne învaţă că neiertarea şi ura duc la aparitia bolilor, la durere, astfel că orice rău sau orice bine facem se intoarce iar la noi, la un moment dat."





Fiecare dintre noi putem avea o regresie, fie în stare onirică, numită şi decorporalizare în stare Alfa, atunci când suntem pe cale să adormim sau când ne trezim. Undele Alfa apar în mod natural, mai ales când visăm cu ochii deschisi, dar pot avea loc şi când ne aflam în stare de relaxare sau în transă hipnotică.
Hipnoza poate fi pasivă când suntem sub hipnoza unui ghid, sau activă când intrăm singuri în regresie.
Dacă aţi trăit o asemenea stare, dacă v-aţi trezit brusc din somn şi aţi constatat că nu vă puteţi mişca de la gât în jos, senzaţia de pareză şi emoţii puternice, până la fribilaţii şi neputinţa de a scoate vreun sunet, dacă v-aţi privit din afară şi v-aţi văzut în poziţia orizontală de somn, nu intraţi în panică, se numeşte că trăiţi o decorporalizare spontană.






















Cele patru stări principale ale creierului, care pot fi măsurate prin intermediul electroencefalogramei sunt: Beta, Alfa, Teta si Delta. Am vrut să menţionez asta, pentru a vă familiariza cu termenii şi pentru a înţelege ce se întâmplă cu unii dintre voi.





Cu toţii, în perioada copilăriei am visat că zburăm, sau că suntem poziţionaţi pe ceva înalt, iar la un moment dat am căzut în vis în gol, fie de pe o scară, acoperiş, munte, etc. Proiecţia senzaţiei de cădere în gol a urmat cu trezirea noastră şi sentimentul acut de gol în plexul solar. Ei bine, se numeşte că aţi avut o decorporalizare în starea de veghe, iar revenirea în corpul fizic a fost bruscă. Nimic nu ne e străin, însă nefiind în cunoştinţă de cauză, preferăm să ascundem aceste trăiri, simţiri, pentru a nu fi judecaţi sau rejectaţi din sistemul normalităţii.

 


Spuneam într-o postare mai veche, că unii dintre noi se nasc cu amintirea ancestrală, fie că la naştere ei suferă un şoc la nivel psihic şi nu numai, poate fi un accident sau moarte clinică, fie că vor trăi asta pe parcurs, aceşti oameni se nasc cu deschidere, deschidere care duce la un aşa-numit "MEMORY-GAP".



ŞAH LUI DUMNEZEU 
 PARTIDA ÎNCEPE!













CE TRECE PRIN NOI - NU E DUMNEZEU!
DUMNEZEU NU TRECE, EL ESTE ÎN NOI!






"Mă plimb prin mine.
Nu există mijloc.
Ne retragem, încadrăm şi setăm mijlocul.
Ne-am aşezat câte 3, pe disc de lumină,
3 în genunchi, capul plecat,
(i)ele joacă în cerc rotind mandala.
Cel 4 ţine discul cu un deget,
Arată, vede în ochi, în ei, în sus."

Poziţionarea celor 3 formează un triunghi, îngenunchierea celor 3 se încadrează într-un disc, iar al 4-lea venit este Observatorul - cel dezis de disc, care observă din afara triunghiului. Este cel care vorbeşte prin deschiderea celui ales. Martorul acestui dialog este călătorul care dă formă.
Am ales un Eu in alt Eu, o transpunere a informaţiei în decodificare, o disociere a vocilor din mental în afară.


Iată ce ne arată vocea prin călător:
"Oglindă în noi,
Închide ochii şi priveşte-te.
O palmă în sus, una pe frunte.
Picior-triunghi, genunchi-în gene.
Le zboară zborul firelor...
Nu există zbor, există reţinere"

CĂLĂTORUL RĂSPUNDE:

"Să fim liberi în stele,
"Ne-am agăţat lanţuri de spate ca să plutim.
CINE E PREGĂTIT SĂ FIE?"

ŞAH LA REGE
VOCEA DIN CĂLĂTOR MUTĂ PIESA:
  "Reducem tot la 0 şi 1
1 e succesorul lui 0.
UNUL e succesorul nimănui"

CĂLĂTORUL RĂSPUNDE:
"Nu e nimeni singur.
Din Nimeni - devenim.
Cu încă unul redevenim nimic.
Să fie singurătatea, unul?
Să fim 3?
Impari?
Ne zic că Trinitatea e Unul...
3 în Z2={0,1}
Nimeni nu crede."


OBSERVATORUL ÎN REMIZĂ CU MOARTEA
MOARTEA ÎI SPUNE:
"În viaţă, în disc, în privire,
Plătim în rate.
Ţi-a aşezat pe tâmplă poarta,
Tu ai rupt din gard şi ai deschis prin bărbie.
Şi munţi, văi, ape, străbate până la disc.
Tu - CEL 4 vezi urcuşul înspre nor."

OBSERVATORUL RĂSPUNDE:
"Din ochi, arhangheli însetaţi de rază,
Ruginiţi, încătuşaţi de aripi, scot sunete de disperare
Şi gura zice şi merge.
Cei 3 aşteaptă.
Eu sunt Cel 4.
Cel 4 e Ea - Lilith
Tu redevii nimicul!"

DUMNEZEU E ÎN ŞAH - MOARTEA SE DEZICE.
OBSERVATORUL AŞTEAPTĂ




OBSERVATORUL INTRĂ-N CĂLĂTOR ŞI-I SPUNE:
"The fool searches for answers.
Run, rabbit run.
Dig that hole, forget the sun,
And when at last the work is done
Don't sit down it's time to dig another one."

DIALOGUL UNUI NON-EU:
"Oboseală organică,
Mereu înconjurată de NON.
Lunile sunt- aceeaşi lună.
Văzută 31, văzută 27, 30 sau 3, sau 6.
Plictis, mediocritate şi apăsare
Răceala cu stări febrile,
Agonia morţii în viaţă.
Şchiopatat - Non-eul, Non-zeul."


CĂLĂTORUL:
"Suntem Timp?
Mereu rotind, mereu aceeaşi.
Parcă-mi amintesc:
În ochi, o lună. În ochi, o lume.
În păr, o viaţă. Pe frunte un vis,
Crescând pe faţă.
Pe nas, simtirea. Pe gură, orbirea.
O geană spre sprânceană."


OBSERVATORUL:
"Era acolo de înainte.
Cine face mutări?
Fascinaţia?
Piatra de râu,
Rege la D2.
Să vadă soarele în tot spatiul lunar."

ŞAH ÎN NOUA ÎMPĂRĂŢIE!


CĂLĂTORUL STRIGĂ LA CERURI:
"Răspunsuri şi întrebări
Semne, simboluri. Lumi şi fapte.
A small step for (hu)man,
A giant leap for kind man.
Orice, ori ce?
Umblăm după poveşti şi am găsit realităţi.
Să fie 24 ajunul celor 26?
Cerc în cerc.
E rău când răul nu ţi-e rău.
E bine când orbeşti şi te plimbi în tine.
SUM ERGO NIHIL SATIS EST.
Să fie simetrie, asta-i!"

OBSERVATORUL RĂSPUNDE:
"Întrebare pentru celălalt ochi:
A răbda versus răbdare?"

DUMNEZEU E ÎN ŞAH
OBSERVATORUL SPUNE POVESTEA









"Bătrân cu stele în par,
Un ochi - ea,
Un ochi - soarele.
O gură cu 74 de dinti metalici...
Urechi înmarmurite, munţi stâncoşi.
Timp crescut.
Aşteaptă ieşirea din orbită."



"Întoarcerea la viu.
Un mic retuş spre perfecţiune.
O rotire, o îmbrâncire şi-un balans.
O lumină fara întuneric şi o stea alături.
Învaţă Charleston şi prinde culori.
Roşul il joacă în joacă.
Eliberează şi impleteste cu alb, cu albastru.
Iarăşi negru.
Cei 74 se rotesc - mecanismul infinitului în lanţ.
Un sunet sacadat, mereu acelaşi râs."


ARANJAREA PIESELOR
DUMNEZEU IESE DIN ŞAH

NAŞTEREA CĂLĂTORULUI

"Mereu uită.
Timpul e întinerit.
Vrea să privească dincolo de lume,
Să-i cadă aripile şi să devină zbor.
Să fie ochi din nou, să vadă.
Doar sunetul lipseşte.
Doar noaptea, muzica i se atinge de creştet.
Aproape 24."
 DIALOGUL VOCILOR:
"Nu mă mai întreba, pentru că răspunsurile mele nu sunt ale tale.
Trăieşte-ţi viaţa cu visul unei nopţi de vară.
Trăieşte-ţi viaţa cu faimă, sau casuţa cu gard.
Asculta din tine, cu tine, nu impune ce nu-ţi aparţine."

VOCEA 1"Reordonează iar şi te priveşte de sus.
Pattern-ul nu e cel ce-l vezi, crezut.
Cheia decriptării e în tine.
Ai grijă, in tine zeroul.
În fapt nu stiu nimic.
Soluţia nu e scrisă!"
 
VOCEA 2 "Şi oricât, oricum, noi cât ne întrebam şi dăm şi luăm - nu suntem!
Just let yourself be!
Fără ego, fără dacă, fără dar, doar cu har.
Soluţii noi pentru pierderi din vesnicie.
Hi(lar).
Ştim de la bun început ce-i rolul.
Noi reinventăm creaţia!
Idei noi pentru oameni doi.
Nu facem decât să continuăm ce au început alţii."

  CĂLĂTORUL ÎN VOCEA 2:"Ar trebui să înţeleg că adevărul e privit diferit de fiecare.
Ce spun eu nu e diferit de ce spui tu.
Tu vezi ce vrei, eu spun doar ce pot.
Trebuie doar sa FIM.
Nu să propagăm, nu sa înţelegem, nu să dăm soluţii.
Nu există soluţii, aşa cum nu există probleme.


ALEA IACTA EST

"Dualitatea NE deviază.
In doi, noi doi, căutăm,
Ne simtim singuri, ne vrem, ne dăm.
Să fim şi vom fi 1.
Vorbim de iubire când nu suntem asta.
Avem o IDEE.
Iar 2.
Nu exista mântuitori şi sfinţi, i
Iubiri mai mari, mai mici.
E 1 - E1 - rege."

 
ÎNGERUL CĂZUT MI-A VORBIT



"Am deschis aripile şi ai primit găsirea.
În noi, nimicul a-ici-ului.
Iar 2 aripi.
Am auzit infinitul şi l-a limitat urechea.
Minciuna noţiunii de minciună.
Priveşte altfel ce-i aici,
Reordonează ce iţi zic şi "A-L-F-A" cuvântul.
Nu exista greşeli de scriere, de înteles,
De om!"


CĂLĂTORUL CELOR 2 VOCI




"Mi-ai zis de YIN YANG
Eu şi tu,
Bine - rău,
Ordine şi haos,
Noapte şi zi,
Doi.
Mi-am zis că în 2 nimic nu este - doi e zeroul.
Spirala ciclică deasupra timpului.
Metamorfoza spaţiilor,
Nimicul.
Alb-negru - NON-culori
Adevăruri zise, dezise.
Dualitatea obsesivă - inexistenta.
2 e Non - Iluzia adevărului demonstrat.
Întoarcerea intoarcerii.
Punctul 2 e punctul 0
S-ul spriralei - sacrificiul."


ŞAH ÎN CREAŢIE


"Locul unde sfera devine cerc,
Unde linia devine punct,
Unde punctul devine spaţiu.
PUNCT-CERC-SFERĂ
Mi-ai dat cuvinte şi înţelesuri
Şi-am pierdut cuvântul.
2-ul din tot e aparentul paradox.
Caut
area nu e soluţia
Când spaţiul nu e spaţ
iu."



VI-L RECOMAND!

5 comentarii:

  1. Totul mi se pare atat de genial:X:X:X
    Filmul, chiar ieri mi l-a recomandat cineva...sunt sigura ca o sa-l vad.
    Esti minunata!

    RăspundețiȘtergere
  2. Am vazut filmul. Multumesc pentru recomandare.
    Este intr-adevar o noua revolutie a constiintei.

    RăspundețiȘtergere
  3. Saru'mana frumos! Ai privit deasupra tuturor si ai dat forma haosului trecut prin mine.

    Ce a ramas, mereu aici,
    R.

    RăspundețiȘtergere
  4. multe din ideile care se regasesc in dialog imi bucura si mie constiinta de mai mult timp.
    Iar partea cu decorporalizarea e intr-adevar infricosatoare, si mi-au trebuit vreo 3 incercari irosite sa ii apreciez minunata capacitate de vindecare

    RăspundețiȘtergere
  5. remus@
    Ma bucura ca te-ai regasit in unele trairi de aici, insa am sa te ajut sa intelegi ca fenomenul decorporalizarii nu este deloc infricosator.
    Sunt zeci de ani in care calugarii mediteaza pentru a atinge aceasta stare.
    Nu spun ca e ceva obisnuit, dar omul are capacitatea de a se desprinde de trup si nu e o noutate, asta se intampla de sute si mii de ani.
    Asa cum spuneam mai sus, ne decorporalizam de fiecare data cand dormim, deci nu e ceva "scary".
    Faptul ca suntem constienti de stare ne poate inspaimanta la inceput, pentru ca nu mai disociem planurile in care ne aflam - vis sau realitate.
    Prin decorporalizare insa a se intelege ca desi e o poarta "terapeutica", nu e tocmai indicata.
    Pentru ca prin orice poarta se iese dar se si intra, iar asta e alta poveste, pe care o sa o dezbatem intr-o alta postare.

    Namaste

    RăspundețiȘtergere